Pentru 200.000 de militari straini dislocati in Irak, majoritatea americani si britanici, sarbatorile de Paste n-au insemnat altceva decat aceleasi misiuni de lupta efectiva soldate cu multi morti si Pentru 200.000 de militari straini dislocati in Irak, majoritatea americani si britanici, sarbatorile de Paste n-au insemnat altceva decat aceleasi misiuni de lupta efectiva soldate cu multi morti si raniti: aproape 900 de irakieni au pierit saptamana trecuta; la randul lor, fortele coalitiei au avut cateva zeci de victime. Siitii si sunitii - doua confesiuni ale religiei musulmane, care se dusmanesc si se lupta de secole - si-au dat mana pentru a-i scoate pe americani din tara. Motivul principal al urii lor sta in faptul ca americanii s-au asezat la un moment dat intre cele doua tabere. Inghetate in vremea terorii lui Saddam, astazi disensiunile siito-sunite au izbucnit cu o violenta rara. Daca trupele straine s-ar retrage maine din Irak, tara ar cadea prada razboiului civil. Irakul incepe sa devina astazi un exemplu de cum nu trebuie gestionat razboiul antiterorist. Indepartarea lui Saddam Hussein, unul dintre cei mai sangerosi dictatori din istoria omenirii, nu ar fi trebuit sa duca la un pericol mai mare pentru lumea civilizata decat atunci cand Saddam s-a aflat la putere. Nu mai este vorba, acum, despre decizia luata de Statele Unite de a-l inlatura pe dictator, decizie care, in urma cu un an, a rupt efectiv Occidentul in doua. Pur si simplu e vorba de gestionarea situatiei din Irak din momentul caderii Bagdadului pana astazi. Washingtonul a incercat sa transpuna, practic fara modificari, modelul tranzitiei spre democratie din fosta lume comunista in Irakul post-Saddam. Nici macar nu s-a luat in calcul sistemul post-sovietic mai rigid, mai putin democratic, dar cu un grad mai mare de stabilitate - in Rusia, institutiile comuniste si oamenii care le-au populat au ram