Speranta moare ultima Exista clipe in care ne oprim din "goana dupa aur", pentru a ne umple nu punga, ci sufletul. Se intampla rar, dar tocmai de aceea asemenea momente ne sunt mai pretioase. Speranta moare ultima
Exista clipe in care ne oprim din "goana dupa aur", pentru a ne umple nu punga, ci sufletul. Se intampla rar, dar tocmai de aceea asemenea momente ne sunt mai pretioase. Pastele este timpul bucuriei, al bunatatii si al minunilor. Chiar daca noi insine nu reusim prea multe ispravi inaltatoare, se gaseste intotdeauna prin preajma cineva care face asemenea gesturi. Nu sunt fetele pe care le stim foarte bine de la televizor, nu sunt numele care umplu paginile ziarelor, nici vocile care tin sa se faca auzite cat mai des la radiouri. Sunt samaritenii anonimi, cei pentru care a fi bun crestin nu e doar o vorba citita undeva. "Inimi de romani" si "Ia-ma la tine de Pasti", emisiuni difuzate la TVR, i-au adus in prim-plan pe cativa dintre cei care isi merita numele de oameni. Personaje discrete, care n-au ravnit la faima ori lauri, dar care au gasit vreme si forta pentru a le lumina viata celor din jur. Si-au salvat semenii de la foame, umilinta, boala ori chiar moarte, au inseninat chipuri de copii si au mangaiat batraneti, i-au apropiat pe ceilalti de fericire si de Dumnezeu. Sunt oameni care nu fac parada de faptele lor minunate, care gasesc firesc sa-i puna pe ceilalti mai presus de ei insisi. Cei pentru care nu numai Pastele ori Craciunul sunt rezervate gesturilor nobile. Din pacate, despre ei se vorbeste prea putin, altii sunt cei care isi disputa suprematia. Din pacate, cei mai multi dintre noi ne multumim sa-i admiram de la distanta, dar nu ne intrebam cum ne-am putea alatura acestor oameni cu suflete mari. Trec sarbatorile, trece si avantul nostru filantropic. Asa stand lucrurile, de maine incolo compasiunea se va distribui iarasi "echitabil" doar c
