Vorbeam în numărul trecut, cu promisiunea că revin, despre un spectacol foarte special făcut de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional din Craiova: Cum doriţi sau Noaptea de la spartul tîrgului, adică A douăsprezecea noapte de William Shakespeare. Un spectacol prin care am călătorit cu bucurie şi cu enormă nostalgie, un specatcol care mi-a prilejuit, de fapt, o călătorie prin lumile, stările şi obsesiile lui Silviu Purcărete, prin timpul petrecut de el la Craiova, prin spectacolele puse în scenă acolo. Reîntîlnirea cu un mare artist, cu un prieten preţios, este reconfortantă. M-a obligat, în cele din urmă, să regăsesc fărîmituri din propiul eu, să refac, fragmentar, momente din istoria teatrului realizat de acest regizor şi raportul meu profesional şi emoţional cu ele. Imagini de teatru mare care cheamă timpul din mine şi reaşează, firesc, raporturile cu ceea ce este major. Plecarea la Craiova a fost o întoarcere în timp şi regăsirea unor secvenţe luminoase clare, calde, ca într-un vis transformat, de fapt, în realitatea cea mai frumoasă.

Sîntem – actori şi spectatori, cocoţaţi pe gradene - în casa Oliviei, frumoasa şi senzuala Contesă care nu-şi refuză plăcerile vieţii. De ce ar face-o, la urma urmelor? Aici, în casa ei, şi-a localizat regizorul Purcărete centrul de greutate şi ludicul spectacolului. Povestea cu travestiul şi confuzia între sexe, între fraţii care-şi împrumută identităţile trece într-un plan secund. Întotdeauna am simţit şi eu că nu aici merită să pedaleze cel care îşi alege acest text. Analizînd de nenumărate ori, mi s-a părut că există un truc, o capcană întinsă de Shakespeare, în care, de cele mai multe ori se pică. Cum, iarăşi, istoria cu Orsino îşi găseşte cea mai plauzibilă soluţie în spectacolul lui Purcărete. Orsino este interpretat de Valer Dellakeza. Orsino nu este, aşadar, un june prim, un tînăr epatant, ci un domn venerab