- Editorial - nr. 72 / 14 Aprilie, 2004 Explozii. Atacuri teroriste ucigase pe tot teritoriul Irakului. Vehicule cuprinse de flacari. Cadavre. Foc si bai de sange. Luari de ostatici din randul civililor straini. O tara aruncata in haos. Aceasta-i atmosfera in care irakienii au marcat (ca despre sarbatorire nicidecum nu putea fi vorba, ci despre umilire!) un an de la invazia americano-britanica in Irak. Pentru ca tocmai despre o invazie este vorba, despre o agresiune, in realul sens al cuvantului, asupra unui stat independent si suveran, fara acordul Consiliului de Securitate al ONU. La fel ca si atunci cand a avut loc agresiunea asupra fostei Iugoslavii, si in cazul Irakului nu a existat si nu exista nici un motiv serios, argumentat suficient sub aspect legal si logic, ci doar un pretext tesut si el cu destula ata alba pentru a lovi o tara si un popor. Spuneam atunci ca invocatele arme de distrugere in masa (chimice, biologice si nucleare) nu exista! In sprijinul afirmatiei venea si confirmarea profesionala a sefului inspectorilor ONU in Irak, cel care sustinea, cat se poate de clar, ca nu a fost descoperit nimic, ca u exista nici o dovada viabila, care sa justifice declansarea unui razboi. Si mai afirmam ca se copiaza si se cultiva, intr-un fel, o adversitate americana impotriva lui Saddam Hussein, similara felului cum s-au petrecut lucrurile si in cazul lui Slobodan Milosevici. Existau, in ambele cazuri, si alte modalitati de eliminare a unei persoane, avandu-se in vedere "metodele" moderne in materie, pentru a nu fi pedepsit, pe nedrept, un intreg popor nevinovat. Iar "argumentarile" fragile de atunci ale secretarului de stat american - Collin Powel - s-au dovedit, cu timpul, de-a dreptul puerile, hilare si compromitatoare. Ata alba folosita la insailarea lor se putea vedea inca de la o posta! Timpul a trecut, iar evenimentele din aceste zile ne dau dreptate! E