Aron Cotrus a avut parte de un destin spectaculos. In 1916 a fost trimis pe frontul italian, dupa ce Tribunalul din Brasov il condamnase pentru un articol publicat in Gazeta Transilvaniei. Redacteaza acolo gazeta saptaminala Neamul romanesc, pe care aeroplane italiene o raspindesc in spatele frontului austro-ungar. Petrece aproape 15 ani in legatii romanesti (Roma, Milano, Varsovia, Madrid). In 1928 este ales presedinte al Sindicatului presei romane din Ardeal si Banat. Volumul Miine (1928) este atacat in presa liberala, care solicita arestarea poetului ca ?element subversiv?. Volumul Minerii (1939) este retras din librarii si distrus din ordinul autoritatilor. Intre 1946 si 1961 traieste in exil, mai intii in Spania, iar din 1956, in S.U.A. Sa amintim si ca, in perioada interbelica, Aron Cotrus a fost revendicat atit de legionari, cit si de comunisti. (Dupa Florin Manolescu - Enciclopedia exilului literar romanesc 1945-1989.)
?Dupa 15 ani de experienta prin Legatiile Romaniei de ieri, m-am convins ca singura noastra aristocratie este taranimea. (...) Cind imi scriu versurile, imi apar mereu in fata cei doi mosi ai mei: unul taran din tinutul Blajului, iar celalalt tot taran din partile Sebesului sasesc, din partile pe unde a fost odinioara Sarmizegetusa. Asprimea din aceste versuri vine de departe...? - Aron Cotrus (P. R.)
Aron Cotrus (1891-1961)
Patru Opinca
Io,
Patru Opinca,
taran fara tarina,
plugar fara plug,
ciurdar fara-o vita,
imi duc viata nacajita
fara strimbatati si viclesug
si brusul de muceda pita
mi-l platesc cu singe
din belsug...
O vorba a mea-i ca o mie...
am slujit cu cinste si-omenie
satului
si imparatului...
de sarac ce-s, toti ciinii ma latra
si noaptea, cind pe uliti trec
domol,
nu ma asteapta pe nici un
