- Social - nr. 74 / 16 Aprilie, 2004 Tiganii, adusi sau veniti singuri din imensul spatiului Soarelui-rasare, au ramas, vrand-nevrand, in mijlocul unui popor bland si sedentar, care i-a facut liberi cand el insusi a ajuns liber. Nu-mi propun sa ma adancesc in problema trecutului lor, ci ma voi cobori pana la anii copilariei mele, cand tiganii, unii slugi, alaturi de romani, altii ducand-o mai bine, erau oameni cu bun simt si cu respect. Multi trudeau cu ziua, lucrau pamantul in parte, dar nu stiu sa fi murit vreunul de foame. In timpul razboiului, cand apele au devenit tulburi, unii dintre ei s-au facut partasi la furturi si la jaf. In 1945, alaturi de "altii" au fost chemati si ei sa infaptuiasca "marile transformari". Unii au devenit militieni, functionari la primarii, membri in comitete si comisii, au fost im proprietariti fara discriminare. Cand s-a facut a doua expropriere, in vederea constituirii GAS-urilor, ei au fost printre cei dintai la impartirea avutului celor ridicati si s-au numarat printre primii angajati ai agriculturii de stat. Au ocupat sau li s-au dat locuinte in casele celor ridicati sau expropriati si au contribuit din plin la degradarea acestora. Cam in acelasi timp s-a trecut la infiintarea de intovarasii agricole. Celor asociati li s-au parcelat cel mai bun pamant din hotare si au fost scutiti de multe poveri, intovarasiile fiind o etapa a transformarii socialiste a agriculturii. Tiganii, nedispunand decat de putine mijloace de munca, au fost printre cei dintai care au aderat la intovarasii. S-au infiintat apoi colectivele, iar ei au fost din nou primii pe liste si strigau cat ii tinea gura impotriva taranilor care opuneau rezistenta politicii de colectivizare, chiar daca acestia nu se numarau printre asa-zisii chiaburi. In GAC au obtinut, alaturi de altii, functii de conducere si se aratau tari si mari. Situatia nu a durat in