- Social - nr. 74 / 16 Aprilie, 2004 Cand cobori in lumea satelor, printre cunoscuti, discutiile ce se infiripa frecvent sunt pe teme actuale. Ti se cer informatii si pareri, dar afli si lucruri care te misca si care n-ar trebui uitate. Discutand cu invatatoarea Hanescu Leontina din satul Sopteriu in legatura cu Holocaustul si cu dezvelirea monumentului de la Targu-Mures, unde am participat si eu, dumneaei mi-a relatat o intamplare traita, o dovada ca antisemitismul in Romania n-a fost chiar asa cum ne spun altii. Intre 1940 si 1944, granita impusa cu Ardealul de Nord a despartit sate de hotare, iar pentru lucrarea pamanturilor, in perioada muncilor agricole, erau deschise puncte de trecere a frontierei, supravegheate de graniceri. Intre cei care treceau in Romania sa-si lucreze ogorul se afla si Manton Vasilica, tatal doamnei invatatoare, delegat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, fost primar liberal, socotit om de incredere in sat si in imprejurimi. Intr-o zi, trecand frontiera la lucru, a fost cautat de catre seful postului de jandarmi din Silivasul de Campie, pe nume Stavaru, care i-a zis ca, indata ce se va intoarce in sat, sa se duca la evreul Mauritiu si sa-i spuna ca in una din urmatoarele doua nopti evreii vor fi ridicati. Deci, dupa lasarea intunericului, sa treaca in Romania. Dar despre acest lucru nu trebuie sa afle suflet de om. Si badea Vasilica s-a tinut de cuvant, numai ca evreii se temeau sa nu le fie intinsa vreo cursa, fiindca in acele vremuri romanii erau mai suspectati de antisemitism decat horthystii, pentru ca asa se lucra in diversiune. S-apoi, de unde sa stie acest lucru un sef de post, pentru ca asemenea masuri se iau in cel mai strict secret. Cele trei familii de evrei au ramas sa se framante intre ele in scurtul timp pe care-l mai aveau. In jurul orei patru, satul a fost trezit de vaiete si de strigate, "ajutati-