In premiera pentru diplomatia americana in Orientul Mijlociu, presedintele Bush a anuntat ca principalele asezari evreiesti din Cisiordania detin in prezent statutul la care visau: centre importante locuite de israelieni, dupa cum le-a numit presedintele american. Desi oarecum riscant, elementul de noutate al strategiei premierului Sharon a fost acela de a-si oferi la schimb concesiile privind Gaza si Cisiordania, dar nu palestinienilor - in cadrul unui acord de negociere -, ci americanilor, trecind peste opozitia furioasa a palestinienilor.

Riscuri si beneficii

Pentru Israel, riscul este ca palestinienii sa refuze sa li se impuna un plan de pace precum cel realizat de presedintele american si schitat intr-o declaratie a Casei Albe si in scrisoarea pe care i-a inminat-o premierului Sharon. Pentru SUA, riscul este acela ca, pe fondul suspiciunii arabe si musulmane privind intentiile SUA, administratia Bush sa fie perceputa ca tinind partea Israelului in detrimentul drepturilor palestinienilor, desi si-a reafirmat sprijinul pentru crearea unui stat palestinian. Pozitia presedintelui american fata de planul israelian i-a intarit in mod cert sprijinul acordat de partizanii crestini si evrei din SUA. in plus, este sincrona cu politica proteguitoare adoptata de liderul de la Casa Alba inca de la preluarea mandatului, cind a refuzat sa se intilneasca cu presedintele Autoritatii Nationale Palestiniene (ANP), Yasser Arafat. Pentru Ariel Sharon, beneficiile politice de pe urma declaratiilor liderului american sint evidente. Confruntindu-se cu o puternica opozitie din partea popriului sau partid (Likud), premierul Sharon poate prezenta planul retragerii din Gaza drept o initiativa americano-israeliana, in cadrul apropiatului referendum ce va avea loc in interiorul Likud (2 mai), astfel ca toti cei care vor vota impotriva lui, risca sa voteze, practic, impot