- Social - nr. 74 / 16 Aprilie, 2004 Schimbarile din invatamant, ca orice schimbare, in genere, sunt inerente progresului si timpului, dar, mai ales, in procesul de educatie. Lucrurile trebuie aduse in fagasul normal fara ca tinerii, elevi sau studenti, sa resimta socul schimbarii. In primul rand, invatamantul si educatia nu trebuie sa fie un produs comercial. In articolul 26 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, se precizeaza: "Orice persoana are dreptul la invatatura. Invatamantul trebuie sa fie gratuit cel putin in ce priveste invatamantul elementar si general. Invatamantul tehnic si profesional trebuie sa fie la indemana tuturor, iar invatamantul superior trebuie sa fie, de asemenea, accesibil tuturor, pe baza de merit". Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda popoarele si toate natiunile, ca, prin invatatura si educatie, toate persoanele si toate organismele societatii sa respecte aceste drepturi si libertati si sa se asigure, prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva. Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi. In Declaratia de la Berlin (2002) s-a insistat asupra criteriilor pe care trebuie sa le indeplineasca invatamantul si educatia in noua arie a spatiului european. In perspectiva noilor cerinte europene, datoria dascalului, indiferent de pozitia in ierarhia didactica pe care se afla, este aceea de a genera (preda) cunostinte adecvate formarii specialistilor care sa acopere intreaga gama a activitatilor sociale. Toate discursurile despre asa-zisa reforma a invatamantului preuniversitar si universitar au fost vidate de continut, atat prin graba cu care s-a procedat, cat, mai ales, prin necunoastere, nepricepere, prin lipsa de responsabilitate si concepte, total neavenite, ale unor politi