- Social - nr. 75 / 17 Aprilie, 2004 Inregistram, in sfarsit, prima reactie oficiala postdecembrista la una dintre nedreptatile istorice care ni s-au facut in decursul timpului. Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, domnul Mugur Isarescu, a declarat, saptamana trecuta: "Tezaurul de la Moscova este al nostru si nu trebuie sa renuntam la el!". Ne asteptam s-o spuna domnii Adrian Nastase si Ion Iliescu. Din pacate, nu au facut-o! Ceausescu, inainte de 1989, a ridicat aceasta problema, indispunandu-i pe velico-rusii de atunci. Referitor la aceasta creanta istorica (reprezentand 94 de tone de aur, bijuteriile reginei, obiecte de cult, "Closca cu puii de aur", documente, carti de mare importanta), Mugur Isarescu afirma ca orice guvernator al BNR a mostenit, cu limba de moarte, datoria recuperarii Tezaurului romanesc dat, in Primul Razboi Mondial, spre pastrare guvernului tarist de la Sankt-Petersburg. Timpul a trecut, noul guvern sovietic n-a vrut sa mai recunoasca nici o intelegere, nici o datorie, nici o promisiune. Cateva demersuri au fost facute in acest sens. In anul 1956, Moscova face o concesie de ochii lumii si restituie o parte infima de bunuri culturale (praf aruncat in ochii lumii): cateva opere de arta, manuscrise, carti religioase, piese din "Tezaurul de la Pietroasa". Chiar si Ceausescu a intreprins, cum spuneam, cateva demersuri in acest sens, pe langa Leonid Brejnev si Mihail Gorbaciov. Fara nici un rezultat concret. Intrebati fiind, conducatorii sovietici de odinioara si cei rusi de acum ridicau din umeri, dand-o pe "niznaiu", facandu-se ca nici nu stiu despre ce-i vorba, intrebandu-se naivi: "Kakoe socrovisce?". De fiecare data, fosta URSS si Rusia de azi sustineau si sustin ca toate datele legate de tezaur sunt "secrete". Din pacate, toate guvernele post-decembriste de pana acum au dat dovada de o anumita inexplicabila "jena" sa ceara rusilor ce ni