Multi dintre noi ne intrebam, in fiecare zi, de ce nu traim mai bine... Muncim de ne spetim si primim salarii frumusele. Si totusi... Toti facem comparatii intre felul in care am trait in anii trecuti si ce ne este dat sa patimim in prezent. Daca-mi aduc bine aminte, situatia se aseamana cu cea de dinainte de Revolutie, cand plecam la piata cu portofelul plin si ne intorceam cu sacosa dar si cu portofelul. goale. La acea vreme, insa, galantarele erau goale, dar frigiderele si congelatoarele romanilor. pline. Toata lumea avea cate o sursa de zahar, ulei (chiar daca erau pe cartele) sau carne. Cheltuielile pentru intretinere nu erau asa de mari si orice salariat isi putea petrece concediul, impreuna cu familia, la statiune. Daca stam sa ne gandim mai bine, lipsurile din vietile noastre aveau la baza efortul statului de a plati datoria externa acumulata pentru a pune in opera marile infaptuiri ale socialismului. Imi amintesc foarte bine ca la alegerile din 1992, cand la putere s-au instalat Ion Iliescu si ai lui, un prieten de familie, puschea pe limba-i, a decretat in timp ce trecea pe hartie rezultatele partiale: "O sa fie de toate prin vitrinele magazinelor, dar n-o sa avem bani cu ce sa cumparam". Am ajuns sa traim astfel de vremuri, desi ar fi trebuit ca poporul tarii asteia, frumoasa si bogata cum putine sunt pe lumea asta, sa traiasca precum in Paradis. Oricum am lua-o, socotelile pe care ni le facem acasa nu se prea potrivesc cu cele pe care si le-au facut cei ce ne conduc. Datoria externa a Romaniei este de aproximativ 18 miliarde de dolari. Nu pare o suma foarte mare, daca tinem cont de faptul ca alte state s-au indatorat cu mult mai mult. Ce te faci, insa, cu tarisoara asta si cu oamenii ei care parca nu vor mai iesi la liman niciodata!? Guvernantii nu prea deschid gura cand vine vorba despre acest subiect, mai ales ca suntem in preajma alegerilor locale si o