Suveniruri pe clape de acordeon . Mircea Constantin . "In Bucurestiul de altadata oamenii erau mai fericiti". Imaginea care ne vine in minte atunci cand este vorba de "vremurile bune" ale Bucurestiului, de parfumul si de farmecul romantat al perioadei interbelice, se leaga invariabil de cate o fotograf...

Suveniruri pe clape de acordeon

Mircea Constantin

"In Bucurestiul de altadata oamenii erau mai fericiti"

Imaginea care ne vine in minte atunci cand este vorba de "vremurile bune" ale Bucurestiului, de parfumul si de farmecul romantat al perioadei interbelice, se leaga invariabil de cate o fotografie alb-negru cu Calea Victoriei, vazuta cumva de sus. Calea Victoriei plina ochi cu doamne suave, purtand umbrelute de soare albe, cu domni cu palarii si costume elegante, prinsi in discutii de mare importanta, cu vitrine pe care se lafaie numele unor firme englezesti sau frantuzesti, cu tiganci tronand intre etaje de flori si cu automobile sobre si parca bosumflate, care isi fac loc cu greu, chiar si pe mijlocul strazii, prin multime. Dar spectacolul viu al bulevardelor nu era singura atractie...

Mii de oameni, zeci de mii uneori, luau cu asalt stadioanele de fotbal ale caror nume au ramas astazi doar o amintire, pentru a vedea marile echipe de atunci, Venus, Unirea Tricolor, C.F.R. si confruntarile lor cu gigantii din Timisoara, jucatorii Ripensiei. In teren, idolii purtau sorturi pana la genunchi, parul dat pe spate, uns cu briantina, si se numeau Baratky, Bodola, Dobay, iar in tribune isi faceau loc mari scriitori sau actori de teatru celebri.

Teatrul era un alt magnet al bucurestenilor. Puteai alege intre piesele de la Teatrul Regina Mama, de la Teatrul Mic, Teatrul Fantazio, daca voiai sa razi cu Tanase, te-ndreptai spre Carabus, iar daca tineai musai s-o vezi pe Maria Ventura, trebuia sa faci fata adevaratelor manifestatii