In sfarsit! Peste doar cateva ore vom vedea cum arata banalitatea binelui. A.S. Monaco si Chelsea F.C. vor juca, in seara de marti, meciul tur al celei mai pedagogice semifinale a Ligii Campionilor si totul e bine. Nici Monaco, nici Chelsea nu sufera de ceva anume: de talent, de viziune, de aventura, de umor, de vreuna macar din bolile care infecteaza cu mister organismul echipelor mari. Monaco si Chelsea sunt fiecare in parte si, mai ales, amandoua, vreme de 90 de minute, pe acelasi teren, un bilant. Vom vedea, adica, marti seara cum se face un caiet de sarcini bine intocmit si unde anume duc harnicia si cumintenia. Miercuri, in cealalta semifinala, F.C. Porto si Deportivo La Coruńa vor fi tot un caz de potrivire desavarsita, dar meciul lor tine de o lume in care nu exista bilant, ci doar inceput, iar cine incepe mai aiurea si de mai multe ori castiga. Cu alte cuvinte, Porto-Deportivo nu e o ciocnire, ci un duet pe care il incheie in avantaj vocea in stare sa spuna o poanta in plus. Si totusi, Monaco-Chelsea e meciul mai interesant.

Asta tocmai din cauza lipsei sale depline de insemnatate artistica. Monaco si Chelsea ne vor arata unde duce filozofia de inspiratie fiscala, iar asta nu s-a mai vazut pe un teren de fotbal nici macar in vremurile in care Bayern batea Realul prin simpla aliniere a senilelor. Cine banuieste insa ca suspectul principal e Roman Abramovici a citit prea multa presa tabloida. Abramovici a adus banii si meritul sau e ca intretine circulatia pe conducta prin care intra, la un cap, resurse naturale siberiene si ies, la celalalt cap, salarii complet nenaturale. Abramovici cumpara, dar echipa e pe mana unui italian vesel si imperturbabil: Claudio Ranieri, omul care joaca meciurile mici in asa fel incat sa nu piarda si castiga meciurile mari pentru ca le considera meciuri mici, plus datoria de a marca un gol mai mult decat adversarul. Ra