Modelul tuturor diversiunilor cu rezonanta nationala, in Romania celor 14 ani de domnie a cuplului Iliescu-Teoctist, este – fara indoiala – atacul „teroristilor“ din decembrie 1989, descrisi ca fiind tipi atletici, inarmati pina in dinti, drogati si care „trag din orice pozitie“. Psihoza aceasta a „teroristilor“ niciodata prinsi sau dovediti, completata cu aratarea obsesiva la tv a unor aparate rudimentare, despre care se spunea cu spaima ba ca sint bombe care vor arunca Televiziunea in aer, ba ca sint masini de fabricat dolari (in casa lui Ion Ratiu, devastata de „mineri“), a fost intretinuta cu consecventa pe parcursul celor 14 ani de fragila democratie, conform scenariului verificat de-a lungul timpului, din preistorie pina azi, ca un dusman pare cu atit mai amenintator cu cit este descris in termeni cit mai nebulosi, putindu-i-se astfel atribui cele mai infricosatoare actiuni, care vizeaza – desigur – destabilizarea nucleului identitar de credinte si mentalitati, unanim acceptate de bunul-simt traditional.

Scopul unor astfel de scenarii de tipul „teroristilor din decembrie“ sau al „minerilor care au venit sa planteze flori in Piata Universitatii“, puse la cale de profesionisti ai diversiunii, este provocarea unor psihoze extinse la scara comunitara si mobilizarea unor largi categorii sociale („aparatorii Televiziunii“, „muncitorii de la IMGB“ etc.), care sa produca haos si sa mascheze astfel sau sa justifice miscarile subterane ale puterii politice manipulatoare. Urmarile pe care le-au avut „mineriadele“ lui Ion Iliescu si Gelu Voican Voiculescu asupra imaginii Romaniei in lume au fost catastrofale, cum se stie. Dupa preeminenta pe care o dobindise Romania datorita transmiterii primei revolutii din lume in direct, refluxul „mineriadelor“ a coborit imaginea statului roman in Evul Mediu barbar. Se pare, insa, ca puterea politica este in stare sa sacri