Citeva dezamagiri
Am citit in urma cu citeva saptamini articolul semnat de Marilena Preda-Sanc, pe ultima pagina a Observatorului cultural, despre Facultatea de Arte din Bucuresti. M-am bucurat, intr-un fel, asa cum ma bucur cind vad la o emisiune de pe TVR 1 ca si alte tari au probleme asemanatoare cu ale noastre. Cind si tinerii polonezi zic ca ar pleca oricind din Polonia, parca viata e mai suportabila in Romania. M-am intristat, in acelasi timp, pentru ca Facultatea de Arte, cu studentii ei cu look occidental, nonconformist, mereu cu un sul pe spate, unde se banuieste o pinza, o schita sau cine stie ce alta minunatie, cu cercel in nas si cu parul albastru baudelairian, a fost mereu pentru mine un model de occidentalism.
Si sa vad acum ca si in Facultatea de Arte a existat un rector in fata caruia tremura toata lumea si mai ales tinerii asistenti, ca si acolo gradele didactice se obtin mult mai usor la un chef decit la un examen corect, ca si acolo posturile se scot la concurs atit de discret incit candidatii nici nu apuca sa afle, ca nici acolo Internetul nu functioneaza, ca si acolo cind cineva se trezeste sa vorbeasca despre probleme e repede lasat singur... Probabil ca asta e avantajul outsider-ului, ca poate sa-si faca o idee foarte buna despre ceva ce nu vede decit partial. Si asa partial cum o vedeam eu, Facultatea de Arte era tot ce poate fi mai diferit de Facultatea de Litere. Pe care o iubesc, pe care nu regret ca am ales-o, pe care o cred in secret facultatea oamenilor care stiu sa scrie si sa vorbeasca cu adevarat, dar... studentii ei de acum se pare ca nu mai sint asa de optimisti.
Am sa incerc sa trec in revista in continuare citeva dintre problemele Facultatii de Litere din Universitatea Bucuresti, asa cum le stiu din experienta mea de fost student, fost masterand, actual doctorand si sustinator, de trei ani incoace,
