In creatia recenta a lui Roman Tolici nu exista trecut, este un prezent perpetuu. Contemporaneitatea continua devine o valoare in sine. Reprezentarile se personalizeaza, iar adesea artistul se portretizeaza. Ora zero ii arata chipul strajuit de 3 ceasuri oprite, parca pentru vesnicie, in pozitia ácelor suprapuse: in dreptul mintii, inimii si sufletului. Ora zero este starea de impacare totala, e gratia ce ne este data daca sintem atenti la ea...
Actualitatea dramei cristice este o alta prezenta activa. Hristos (Isus cenzurat, 2003) este reprezentat intr-o nuditate absoluta, dar cu ranile ascunse inapoia unor mici fisii negre (pe principiul folosit in mass-media, cind se doreste anonimatul unei persoane aduse in public sa marturiseasca). De data asta, artistul propune o problematizare a suferintei prin insasi „cenzurarea“ ranilor.
Daca ii acoperim plagile, ce ne mai trimite la chinurile care au facut dovada naturii umane a lui Hristos? Lumea catolica a pus adesea accentul pe aratarea leziunilor, a carnurilor supurinde, pe chipul si trupul desfigurat de suferinta. Tolici reprezinta acum pur si simplu un trup omenesc, aidoma si intocmai cu un oarecare altul, dintre cei aflati in preajma. Dar acesta este trupul Lui. Il vedem si in Pieta stradala. El zace pe genunchii mamei sale, iar parul, in forma de imensa secera – copleseste. Cuplul acesta este amplasat in mijlocul unei artere urbane, printre case si oameni, in inima nepasarii.
Minunea vine intre noi, dar, se pare, noi nu mai avem ochi sa o vedem, sa o simtim. Nu avem acces la ea. Privim, dar nu vedem. Sintem orbi. Orbim zilnic cite putin. Nici macar nu ne dam seama de asta. Se spune ca prin pacatele noastre chinurile lui Hristos continua, vegheaza, se reinnoiesc permanent. Albul Maicii Fecioara este simbolul sperantei, al luminii neintinate, neatinse.
Pinza de mari dimensiuni D
