Sigur, aparentele sunt inselatoare. Oamenii de pe planeta se comporta in mare la fel ca acum cativa ani. Merg la restaurante, la spectacole, calatoresc, fac planuri de vacanta. Telefoanele mobile si accesul la Internet au devenit lucruri aproape comune chiar si in colturi indepartate. Faptul ca Bin Laden ofera un targ europenilor, dezangajarea totala din Afganistan si Irak si decuplarea totala de americani in schimbul promisiunii de a renunta la atentate pe continent, e evident o stire de prima pagina, dar doar atat. Maine un alt titlu de o schioapa ii va lua locul. S-a spus dupa 11 septembrie 2001 ca lumea s-a schimbat definitiv. Pentru multi asertiunea a ramas insa la nivelul unei simple constatari cu un impact marginal.

Atentatele din 11 septembrie 2001 si din 11 martie 2004 de la Madrid au starnit fara indoiala emotii uriase in lume. Cel din Spania a dat peste cap chiar rezultatul alegerilor parlamentare. Dar, oricat de cinic pare sa faci ierarhia dezastrelor dupa numarul de victime, ele au avut totusi un impact psihologic imens, dar inca "suportabil", din nou un cuvant greu de scris in acest context. Problema este ca terorismul de tip Al Qaeda nu are nici un fel de restrictii morale in sensul in care vedem noi lucrurile. Numarul de victime e chiar un criteriu de performanta. Si atunci nu putem sa nu ne punem o intrebare tulburatoare. Ce se va intampla daca, la un moment dat, peste o luna, peste unul ori peste cinci sau zece ani, va avea loc un atentat terorist nuclear intr-o mare aglomeratie urbana occidentala care va face sute de mii, poate milioane de victime? Astfel de scenarii par poate fanteziste. Dar sa nu uitam ca foarte putini au anticipat inainte de 11 seprmbrie 2001 un eveniment de genul atacului cu avioane asupra World Trade Center sau Pentagonului.

Referindu-se la ultima oferta de armistitiu a lui Bin Laden, britanicul Magnus Ransto