La cateva clipe dupa ce Iisus rosteste cuvintele marturisite de Evanghelii Eli, Eli lama sabahtani si expiaza pe cruce, locul sterp si pustiit de viata al varfului Golgota pare dintr-o data observat si privit de sus, ca printr-un ochean bine mestesugit si focalizat, pus la ochiul unui martor, ce asistase, pana atunci, otios si inactiv la clamarile pline de indoiala si suferinta ale Fiului sau. Tatal, caci despre El e vorba, vrand, parca, sa-si dea frau liber sentimentelor indeajuns de cenzurate si devenind el insusi, prin acest acces de empatie intarziata - cu certe efecte fructuos-emotionante pentru copiii carora, din pacate, le fusese interzis accesul la aceasta transfigurare - Om, sloboade, mirabile visu, o lacrima de dimensiunea unei gutui parguite, care se abate asupra pamantului ca un potop aducator de uragane si urgii. Iata, noi, care stiam, pana acum, ca, in doctrina crestina, o data cu miracolul chenozei, omul trebuie privit, vorba lui Blaga, ca "un Dumnezeu pe pamant", vedem, cu stupoare, ca "Dumnezeu a devenit (si el) un om in cer". Dar stupoarea nu a ajuns, inca, la apogeu, pentru ca, doar putin mai tarziu, odata cu miracolul invierii, flagelatul, desfiguratul, trepanatul de piroane, batjocoritul si, mai ales, scuipatul din cap pana in picioare Iisus se sustrage lintoliului mortuar imaculat si se ofera privirii, constiintei si istoriei noastre religioase ca un atlet nevatamat si bine pregatit.

Gol-golut, asa cum l-a facut mama sa, Sfanta Fecioara, cu o piele fina, intacta si putin fardata (urma piroanelor supliciului fiind usor vizibile), asezat intr-o pozitie ghemuita, ca un alergator de cursa lunga (aici s-ar cam potrivi), se pregateste, plin de elan si energie, sa tasneasca in cursa, am putea spune, fara ironie, a vietii lui. Imaginea seamana izbitor de mult cu aceea a lui Arnold Schwarzenegger, eroul venit din viitor sa salveze omenirea, d