Viitorul ediţiilor critice
Odată cu privatizarea Editurii Minerva, la sfârşitul anului 1999, soarta ediţiilor critice era ameninţată. Programul de editare academică a clasicilor a fost întrerupt până s-a găsit soluţia înfiinţării unei noi instituţii, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, care să preia această misiune dificilă, dar esenţială pentru buna gestionare a patrimoniului literar. Mi-am propus să discut această situaţie cu dl Tiberiu Avramescu, coordonatorul colectivului de redactori din instituţia nou creată în 2001.
- Stimate domnule Tiberiu Avramescu, ne-am întâlnit prima dată cu mulţi ani în urmă, nici nu mai ştiu cât e de atunci, într-unul din birourile Editurii Minerva, unde eraţi alături de regretatul Z. Ornea. Datorită unei privatizări neinspirate, Editura Minerva a fost pur şi simplu pulverizată, pierzându-şi menirea principală: aceea de editare a clasicilor. Cât de mare vi se pare dezastrul?
- Privatizarea pripită a Editurii Minerva, de către regretabilul Fond al Proprietăţii de Stat (F.P.S.), în noiembrie 1999, a dus, în mai puţin de doi ani de zile vechea editură (continuatoare, în linie directă, a Editurii Fundaţiilor Regale) până în pragul falimentului, noii patroni folosind în scopuri obscure micul capital al editurii, precum şi veniturile realizate din vânzarea cărţilor. În vara anului 2001 totul părea pierdut; personalul de specialitate al editurii, de înaltă calificare, rămăsese pe drumuri, birourile din Casa Presei fuseseră evacuate ca urmare a neplăţii chiriei, de arhivă se alesese praful. Cele câteva ediţii critice în lucru (unele dintre ele aflate în pragul încheierii) păreau a fi definitiv abandonate, puţinii îngrijitori de ediţie încă în activitate, în lipsa unei edituri calificate, care să le tipărească textele, erau dezorientaţi, neînţelegând o dată cu noi cum oficialităţi
