Mitul ţăranului român

Am iubit dintotdeauna siguranţa şi tranşanţa. Îl citez pe dl. Marin Mincu din COTIDIANUL de sîmbătă 3 şi duminică 4 aprilie: „Lăsînd la o parte orice controversă biografică, este evident pentru toată lumea că Eugen Ionescu este român, Witold Gombrovicz este polonez şi Samuel Beckett este irlandez”. Doar că nu despre biografie e vorba (aici lucrurile sînt simple!), ci despre operă. Scriindu-şi opera majoră în franceză, contribuind la reforma teatrului francez, în ce fel poate Eugène Ionesco să redevină Eugen Ionescu iar Cîntăreaţa cheală contemporană cu Cetatea de foc? Asta e de fapt întrebarea, nu dacă Slatina naşterii scriitorului se află în România. * Revista ALTFEL (nr. 53, martie) o evocă pe Pearl Buck (1892-1973), una din puţinele scriitoare care au primit Nobelul. Uitată astăzi, Pearl Buck s-a bucurat de oarece succes în anii ^30 ai secolului trecut (Nobelul i-a fost atribuit în 1938), mai ales pentru romanele a căror acţiune se petrece în China, ţară unde americanca (născută în Virginia de Vest) şi-a petrecut tinereţea. Cînd te gîndeşti că Nadine Gordimer, şi ea cu Nobel, a fost sudafricancă, îţi vine să crezi că nu valoarea operelor contează în ochii juriului suedez, ci exotismul subiectelor. * În RAMURI (nr. 2-3), dl. Alexandru George semnează un articol care pe mulţi îi va şoca. Intitulat modest, O propunere de discuţie, articolul se referă la „mitul” ţăranului român şi al literaturii populare pe care au pariat numeroşi intelectuali de ieri şi de azi fără umbră de discernămînt, numai fiindcă aşa le sugera tradiţia. Dl. Al. G. oferă şi o mînă de citate din scriitori care nu văd nimic bun în privilegiul acordat satului şi ţăranului ori folclorului. De la junimiştii Vasile Pojor şi P . P. Carp (ulterior, aduşi de Maiorescu la sentimente mai bune) la Duiliu Zamfirescu şi Emil Cioran, destul de