Execuţia (II)
...Sunt convins de sinceritatea plutonierului, îmi spune Alecu Rioşanu în toamna lui 1940. Şi nu numai atât! Refuzând să execute ordinul, plutonierul ca şi alţii dovedeau vechea omenie românească. Dar ce folos! Banda de ucigaşi n-a ţinut seamă. De la Orăşanu (maior la siguranţă, om de încredere al lui Rio) ştiu precis. Unii jandarmi au fost îngropaţi de vii. Alţii, legaţi cu sârmă şi stropiţi cu benzină, au fost arşi.
- Auzi Neagoe, se adresă lui Flondor, Rioşanu care încă nu-şi lepădase cămaşa verde – iar dacă mai aşteptam niţel continuarea, aveam să vedem şi altele!...
Neagoe tăcea. Ce putea face?... Acum singura resursă era soţia lui. Frumoasa Leny. Era iubita lui Rioşanu. Astfel, Neagoe avea cameră la Athenee Palace (din cele rezervate Ministerului de Interne) şi cont deschis la Capşa. Cât timp, îl întrebasem pe Neagoe. „Până ce «camarazii» mei vor ochi mai bine!“ îmi răspunde Neagoe amar. De două ori maşina Ministerului de Interne (cu Rio în ea) a fost ţinta unor pistoale anonime. Rioşanu era duşmanul nr. 1 al lui Horia Sima. Mai departe voi arăta cum, ajutat de amiralul Canaris, Rioşanu l-a lucrat pe Sima în ochii lui... Hitler!... Ca să nu mă rătăcesc, să nu pierd firul, trebuie să mă întorc la serată... La ceasurile douăsprezece am fost felicitat.
S-a cântat ceva în cor... Englezeşte... (câteva pagini lipsă...).
La birou mi-am văzut colegii cu ziarul deschis la pagina a treia... Acolo era publicat comunicatul Ministerului de Interne. Clasic. Vrând să fugă de sub escortă şi nerespectând somaţiile legale, au fost împuşcaţi. Urma lista. Cu Codreanu în frunte. Regele fiind plecat, răspunderea cădea pe umerii lui Călinescu... Pe când formula „vrând să fugă de sub escortă“ era a lui conu Costică Argetoianu, prieten cu Armand Călinescu şi „Venerabil de gradul 33“.