Priveam la o emisiune cultural-literară la Tv România Cultural, unde doi interlocutori încercau să-i demonstreze moderatoarei necesitatea revizuirii şi reconsiderării operei eminesciene pentru a o aduce la perceperea şi priceperea ei de către noile generaţii.
-Fiindcă, argumenta unul din ei, în era informaticii, când internetul constituie pentru tot mai mulţi tineri adevărate
cursuri sintetice de cultură generală, când lucrările de licenţă se pot rezolva la o bere”, este clar că Ibrăileanu, Lovinescu, Vianu, Călinescu, Perpessicius, Creţia ş.a., sunt depăşiţi, vetuşti, plictisitori...
Aparent fără legătură cu cele de mai sus, după emisiunea tv, Haralampy mi-a sugerat titlul de mai sus revoltându-mă:
-Iar vrei să-mi bagi pe gât vreun fragmenţel din teza ta de doctorat “Creşterea, înflorirea şi înmulţirea culturii generale la noile generaţii după vizionarea emisiunilor Ciao Darwin şi Big Brother în timpul guvernării Adrian Năstase” ?
-Ai iluzii, mi-a răspuns – e doar o încercare de altoire pe trunchiul televiziunilor noastre a unor idei izvorâte din conceptul existenţialist al iconoclastului filozof danez, şi din nihilismul rus lansat de Turgheniev în romanul său “Părinţi şi copii”, publicat în 1862...
-Noa aşe!, am exclamat ca un ardelean uimit că tocmai căzuse de pe acoperiş într-o tufă de urzici.
Cine mă pusese să-l provoc?
Adevărul că nu-l credeam în stare de asemenea înălţări filozofico-literare, deşi când are sclipiri de inteligenţă – rare, e drept – vorbeşte despre Kierkegaard ca despre un fost coleg de gimnaziu cu care fuma “Carpaţi” fără filtru după colţ, sau avându-l co-telespectator la Big Brother. Dar numai după miezul nopţii când nevastă-sa zâmbea în somn visând, probabil, ora exactă a închiderii capitolelor pentru integrare europeană, anun
