După ce-au rezolvat problemele prezentului şi-ale viitorului, pesedeii s-au repezit să pună capac şi trecutului. E singurul care-i mai deranjează: între timp, cu largul concurs al indiferenţei cetăţeanului, au trântit economia la pământ, iar corupţia au ridicat-o până la cer. Mintea românului e oricum ocupată cu altceva (abia am ieşit din sărbătorile de iarnă, c-am şi început să alergăm după miei, ţuici, vin), aşa că mânăriile guvernamentale au fost înghiţite pe nemestecate. La înghesuială, printre portbagajele pline ale şefilor şi disperarea din pieţe a săracilor, pesedeii au promovat fulgerător o lege care-i doare de mult: reducerea mandatului membrilor CNSAS de la şase ani la patru ani. Fiind sărbătorile pascale, m-am fi aşteptat la mai multă generozitate din partea lor. Ca, de pildă, să ridice mandatul de la şase la opt ani! Glumesc, desigur!
De-a dreptul palpitantă e motivaţia deciziei: mandatul de şase ani a fost — susţin iniţiatorii — introdus abuziv de fosta putere. Şi că el nu mai respectă structura Parlamentului actual. Fascinantă perspectivă! Dar ce are Parlamentul cu arhivele Securităţii?! Ce modificări s-au produs în kilometrii de dosare păziţi de dl. Florin Pintilie încât să pretindă alinierea la noua configuraţie parlamentară? Fără s-o afirme explicit, pesedeii introduc un criteriu politic acolo unde ar fi trebuit să primeze cel pur profesional. Aş spune mai mult: în condiţiile României, nici nu contează cine face parte din CNSAS. Contează cine conduce SRI-ul, custodele dosarelor pline cu mizerii ale Securităţii.
Dacă mergem mai departe, observăm că în ultimii patru ani, sub acest CNSAS „abuziv”, n-am aflat nici un nume de pesedeu de frunte care să fi turnat la Securitate, dar gem ziarele de surprize venind din sfera opoziţiei. Cum e posibil? Tocmai prin controlul absolut al actualei puteri asupra arhivei Securităţii! At
