Carlos Fuentes este, alături de Márquez, Llosa şi Cortázar, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai Boom-ului hispanoamerican. Mexican de origine, Fuentes s-a născut, în 1928, în Panama, unde tatăl său se afla în misiune diplomatică, petrecîndu-şi întreaga copilărie prin diferite capitale din cele două Americi, de unde cosmopolitismul întreagii sale opere, alături de o precoce conştientizare a problemelor şi identităţii mexicane. Primele sale romane, La región más transparente şi Las buenas conciencias ilustrează acest paradox. La începutul anilor ’60, Fuentes, ca majoritatea “capilor” Boom-ului devine un apărător hotărît al revoluţiei cubaneze, scrie articole de un marxism militant, care, însă nu transpare în cele mai bune romane ale sale din această perioadă, La muerte de Artemio Cruz, Aura, Cambio de piel. Capodopera sa, netradusă în româneşte, Terra Nostra a fost scrisă în 1975, după răcirea entuziasmului său marxist, în urma “cazului Padilla”. În continuare, Carlos Fuentes a scris alături de romane (Gringo viejo, Cristóbal Nonato, La Campaña), povestiri, teatru, eseuri, critică literară. Volumul En esto creo (Crezul meu) din 2002 este o originală autobiografie literară, un soi de alfabet personal de la A la Z, în care scriitorul se exprimă pe sine şi lumea în care a trăit, îşi nuanţează convingerile şi le urmăreşte acestora paradoxale arheologii subiective. Prezentăm în aceste pagini un fragment din volumul în curs de apariţie la Editura Curtea Veche.
Am asistat la naşterea celor trei copii ai mei. Prima mea fiică, Cecilia, s-a născut în oraşul México în 1962. Mama ei, prima mea soţie, Rita Macedo, era o foarte frumoasă actriţă metisă, brunetă, cu nişte imenşi ochi migdalaţi şi pomeţi înalţi. Începuse să filmeze Îngerul exterminator cu Luis Buñuel, atunci cînd medicii au avertizat-o ca are nevoie de odihnă: era însărcinată, iar naşterea urm