Să fi alcătuit părintele Bartolomeu Anania o nouă strategie pentru uzul Bisericii Ortodoxe? Aşa s-ar părea. Însă o va putea impune?

De curînd, a convins Sfîntul Sinod că preoţii au de ales între amvon şi politică. Mă aşteptam ca această hotărîre să rămînă literă de faţadă. Nu e aşa. Sfîntul Sinod nu-i slăbeşte pe cei care şi-au închipuit că s-ar putea strecura, făcînd în continuare şi una şi alta. Cineva era de părere că astfel preoţilor ortodocşi li se ia un drept garantat de Constituţie, acela de a alege şi de a fi aleşi. Aşa e! Dar Biserica Ortodoxă, ca orice alt cult, poate stabili un set de reguli destinate celor care vor să o slujească. Preoţii catolici nu au voie să se căsătorească, ceea ce – în termeni laici – e o imixtiune inadmisibilă în viaţa personală. Dacă preoţia ar fi obligatorie, fireşte că o asemenea interdicţie pentru catolici ar putea scandaliza. Dar nu e. De ce ar trebui ca Biserica Ortodoxă să fie considerată călcătoare a Constituţiei, dacă le impune slujitorilor săi să renunţe la dreptul de a fi aleşi? Dacă judecăm lucrurile prin prisma drepturilor omului, majoritatea cultelor sunt mai mult sau mai puţin abuzive. Ele au un regulament intern pe care îl accepţi sau nu. Vrei să mănînci carne de porc, nu te faci rabin! Simplu.

Gîndirea arhiepiscopului Anania, că biserica nu poate împestriţa cu membri de partid militanţi, fără a-şi pierde creditul, a convins Sfîntul Sinod. Iar asta într-un moment în care clubul popilor politicieni părea să aibă destulă influenţă în sînul Bisericii Ortodoxe.

Nu neg că reacţiile apărătorilor drepturilor omului nu şi-ar avea îndreptăţire, dar nu poate fi negat nici că Biserica Ortodoxă are dreptul să-şi apere credibilitatea. Călcînd Constituţia? M-ar putea întreba careva. Cred că recurgînd la prevederea constituţională despre libertatea cultelor.

Cu cîteva zi