- Cultural - nr. 79 / 23 Aprilie, 2004 Ne mai amintim, din cand in cand, cu nostalgie, de prieteni si cunoscuti, de oameni de bine, mai ales, trecuti intre cei drepti si facuti astfel pentru faptele lor pamantesti partasi ai atat de ipoteticei nemuriri. Unul dintre acestia, preotul-invatator decenii in sir si mentor al atator generatii de intelectuali, fiu al Cerghidului, a fost si este inca in cugetul lor Apostol Vlad. N-am stiut niciodata, desi ma iscodeam cu gandul, ca sa parafrazez pe cronicar, care-i este numele si care prenumele, fiindca amandoua componentele ii puteau defini personalitatea. Si fiindca amandoua i se potriveau cu destinul, am banuit ca si le luase ca pseudonim. Dar nu, fiindca nu se dedicase scrisului, cu care doar cocheta. S-a dedicat insa, cum aveam sa aflu, formarii de poeti si de domni, buni pentru vremuri ce atunci doar mijeau la orizont, lucrare care, am vazut, i-a cauzat atatea necazuri, aflandu-si mereu, desi cu dreptatea de partea lui, adesea atatia nedoriti invidiosi. Descins spre Ardeal din acelasi Campulung voievodal de granita al istoriei noastre incepatoare, in primii ani dupa Unirea cea Mare, s-a nascut in aprilie 1904, a fost martor nu intotdeauna norocos al marilor evenimente - si n-au fost nici putine si nici neinsemnate - din 1918, 1940, 1944, martor si actor cum s-ar zice. Da, fiindca oprimat de legionari, care l-ar fi vrut al lor, e preluat dupa abia cativa ani "in vizor" de catre comunisti, ce-l doreau cu si mai multa ardoare al lor. Il doreau pentru marea lui influenta printre tarani, din tarana carora fusese candva zamislit, tarani tarnaveni si mureseni deopotriva, ce nu se lasau ademeniti "nici in ruptul capului" in edenica gospodarie colectiva. Nedovedindu-si chiar si cu vehementa, cum era moda, atasamentul pentru noul regim "ce nu i se imparea ca al nostru" fusese "pentru mai binele obstii" mutat, "lasa-l sa mai