Sunt dintre cei care, la sfarsit de saptamana, se inarmeaza cu sacose goale si se avanta spre pietele orasului. Dat fiind faptul ca intre "expeditii" trec cam sapte zile, este firesc sa nu remarc faptul ca, de la o saptamana la alta, preturile pentru fel de fel de produse ce sunt aduse spre vanzare de producatorii agricoli se modifica cu cateva mii de lei. Poate ca, pentru unii, cresterile sau scaderile de pret trec neobservate. Mai greu este pentru romanii care au salarii si pensii mici si care nu au alte venituri decat cele pentru care semneaza pe statele de plata sau pe cuponul pe care-l aduce postasul. Nu despre aceasta vreau sa vorbesc, ci despre agricultura din Romania care, in mod normal, ar trebui sa asigure necesarul pietei interne de consum. Cu stupoare constati, insa, ca el, producatorul agricol, practica preturi ce depasesc posibilitatile multora dintre romani. Cetateanul incearca sa se tocmeasca pentru cativa banuti, dar de la personajul de dincolo de taraba, ce il priveste de la inaltimea lazii pe care sta catarat pentru a avea perspectiva asupra lucrurilor, afla cata munca trebuie depusa pentru fiecare fir de patrunjel sau ceapa verde, capatana de salata si alte produse de gradina. Daca e sa o luam de la descalecat, trebuie sa-i credem pe strabunicii si bunicii nostri care spuneau ca, in mileniul trecut, Romania a fost granarul Europei. A trebuit sa vina Revolutia din Decembrie `89 pentru ca tot ce a fost agricultura sa se duca de rapa. Nu pentru ca oamenii ar fi dorit distrugerea acestui sector al economiei, ci pentru ca, abia acum, se vorbeste despre distrugerea fostelor cooperative agricole. In 1990, o lege prin care se urmarea sa se faca dreptate fostilor proprietari de terenuri, expropriati de stat, a fost pusa in aplicare fara ca nimeni sa se gandeasca la consecinte. Oamenii au intrat ei in posesia terenurilor, dar statul a lasat la mana unor int