- Social - nr. 79 / 23 Aprilie, 2004 In prag de campanie electorala, citim prin ziare (locale) cum ca apartamentele pentru profesori, invatatori ar fi de mare trebuinta. Au observat liderii sindicali si in urma unor demersuri, sensibilizari ale autoritatilor centrale, obligatoriu guvernul ce va veni va construi apartamente pentru profesori. Dar nu oricum, ne asigura acelasi mediatizat lider sindical, ci in mare graba si cu chirii modice. Ba, mai mult, ele vor putea fi cumparate in timp, dar, desigur, nu oricum (aceleasi asigurari), ci in conditii avantajoase. Aceasta este o discriminare, un avantaj fata de restul populatiei si, mai mult, o recunoastere a unei situatii de fapt. De la tichetele de masa, calatorii cu pret redus, salarii decente sau alte "nazbatii" fluturate periodic, dupa ce au stat la naftalina ani intregi - zau ca ma doare capul numai cand imi aduc aminte - chestia cu apartamentele le intrece pe toate cele anterioare! Prea e cusuta cu ata alba ca sa poti crede macar in a mia parte ca merita sa te gandesti serios la asa ceva. Personal, ma simt profund jignit ca cineva se gandeste la o atare situatie pentru a rezolva problema locativa a unui grup socio-profesional de asemenea importanta pentru formarea continua a unei natiuni, ca sa nu ma refer decat la acest aspect. Mi se pare o rusine, si am impresia ca ideea respectivului porneste dintr-o desconsiderare a statutului socio-profesional al dascalului de azi sau dintr-o gandire primitiva. Mai ramane sa faca altcineva o propunere gen un pahar cu lapte si-un corn imbunatatit - zilnic pentru pauza mare. De ce nu si bilete la jumatate de pret la spectacole, transport gratuit cu autobuzul, ca sa fim inclusi in randul pensionarilor si elevilor. Ca problema construirii apartamentelor pentru populatie nu a interesat nici un guvern postdecembrist este o realitate dovedita prin cvasiexistenta blocurilor noi