- Istoric - nr. 79 / 23 Aprilie, 2004 Era in timpul celui de-al doilea Razboi mondial. Eram in Bucuresti, militar, in zona Garii de Nord. In fata garii se profila viitorul Palat al Ministerului Cailor Ferate. Lucrarile de constructie erau intrerupte din cauza razboiului si se aflau in faza cand se terminase scheletul din profile de otel fabricate de Uzinele Resita si erau gata planseele si scarile dintre etaje, pana la etajul opt (sau noua). In jurul garii si in interiorul ei era foarte multa lume, ca un furnicar. Era o zi de primavara, senina si te facea sa uiti ca tara era in plin razboi. Totusi, Capitala nu era lipsita de bombardamente ucigatoare, aviatia americana isi descarca bombele de mare greutate din "fortaretele zburatoare", adica avioane B 29. Acestea veneau din Italia, regiunea Fogia, si in tara noastra aveau mereu aceleasi obiective: Bucuresti, Ploiesti si Brasov, precum si unele noduri de cale ferata… Deodata, a sunat alarma peste Bucuresti. O sageata indica existenta unui adapost sub cladirea Palatului. Politia indruma cetatenii spre adapost. Eu i-am ajutat la bagaje pe calatorii care ieseau din gara sau de pe peronul garii. Apoi am intrat si eu in adapost. Acesta era foarte bun pentru aparare, dar din punct de vedere al igienei te lua greata, ca nu puteai sa calci fara sa strivesti o murdarie, dar iti salva viata. M-am retras la aer curat, hotarat sa stau afara, in speranta ca alarma ar putea sa fie falsa, asa cum se intampla cateodata. Astfel gandind, am inceput sa urc scarile palatului, treapta cu treapta, pana ce am ajuns pe ultimul planseu, de unde se vedea o buna parte a Bucurestiului. Eram singur, pe partea dinspre bulevardul Nicolae Balcescu, iar la extremitatea dinspre strada Grivita era instalata o baterie de mitraliere antiaeriena romaneasca. De la declansarea alarmei, pana am ajuns sus nu a durat prea mult. Deodata a aparut un avio