- Editorial - nr. 79 / 23 Aprilie, 2004 Bunii rromani" aparuti conjunctural, in functie de imprejurarile din care pot trage foloase materiale, mai ales, si de imagine, abia au asteptat sa devina proprietari ai pamanturilor mostenite de la parinti. Proprietatea este sfanta si garantata, nu? Numai ca, in Baragan, de pilda, sa nu aducem exemple pescuite chiar sub nasul nostru muresean, milioane de hectare din "granarul Europei" de odinioara, pamant nelucrat se pustieste sub ochii nepasatori ai stapanilor cu proaspatul act de proprietate in mana, sub mustrarea lui Dumnezeu. Continua procesele unora cu parintii, cu fratii, cu surorile, cu neamurile. Se da la cap cu sapa, cu parul, se scoate cutitul, se face crima pentru pamant, ca in scrierile lui Rebreanu. "Bunii rromani", cu conturi grase prin banci elvetiene, isi trimit odraslele la studii numai pe afara, isi petrec, mai nou, concediile cam tot pe acolo, iar gusturile lor sunt numai si numai pentru masini straine. Liceele si universitatile noastre, unele cu o buna si indelungata traditie, nu mai sunt pentru pretentiile, "standardele" si hachitele plozilor maharilor, multi trimisi, din '89 incoace, peste "garla", in America. "Bunii rromani", suspiciosi si multi cam nevricosi din nascare, se bat in piept cu marea caramida a unei democratii gresit intelese si, ca detinatori ai adevarului absolut, se dau de ceasul mortii ca ei ar putea muri in orice clipa pentru "tarisoara asta", dar atunci cand ai o alta parere decat ideile lor boante, te masoara cu priviri ucigase de Pitbulli, si-ti strecoara printre dinti ceva despre "tradare" si "vanzare", cu tupeul vesnic al celui mereu pregatit sa-ti dea lectii de... morala politica. In prostia lor agresiva si suverana, batand campii, mereu laudandu-se ca stramoasele lor gaste au salvat Roma, intr-o judecata alandala, amintind de comportamentul caprei raioase sau de cel al maimu