- Cei care v-au urmarit scrisul au putut observa ca aveti o speciala preocupare pentru intelectualii cu functii. Am mai vazut-o si la D. Tepeneag ori Paul Goma, la acestia polemica "acoperind" insa o - Cei care v-au urmarit scrisul au putut observa ca aveti o speciala preocupare pentru intelectualii cu functii. Am mai vazut-o si la D. Tepeneag ori Paul Goma, la acestia polemica "acoperind" insa o arie mai mare: nu numai functii la stat, ci si functii detinute in sistemul privat (Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu). Dvs. ati avut si aveti accente foarte dure fata de Eugen Simion, Augustin Buzura, Andrei Plesu si altii; le contestati dreptul moral sau capacitatea manageriala de a conduce niste institutii culturale? Nu vedeti nici un merit in dreptul acestor scriitori, nici o catime de valoare si, deci, de indreptatire pentru a ocupa aceste functii? Dvs., daca ati detine o asemenea functie (presedintele Academiei, presedintele Institutului Cultural Roman, Ministru al Culturii, Ministru de Externe, rector al New Europe College), credeti ca v-ati putea descurca onorabil?

- Preocupare pentru "intelectualii cu functii"? Cum sa inteleg o atare chestiune? Nu cumva transpare aici o tabuizare, alarma ca o categorie privilegiata in ordinea formala a lumii ar fi tulburata? Se simt cumva "intelectualii cu functii" cu musca pe caciula? Pentru a conveni asupra caracterului sensibil al interogatiei, sa presupunem ca ne-ar interesa de ce un comentator se ocupa de scriitorii defavorizati de soarta, de cei care au stat sub semnul anticarierei, cum ar fi Eminescu sau Bacovia! Ar fi verosimila o asemenea intrebare? Daca nu... Privind tema din alt unghi, pot afirma ca m-am ocupat de fericitii detinatori de "functii" pe care-i enumerati nu sub raportul "functiilor", ci doar sub cel al textelor emise de ei, al "personajelor de hartie" care sunt. I-am analizat pe autori, nu pe demnita