Orice discurs despre Romania, oficial sau nu, ajunge inevitabil la coruptie. Cu totii folosim acest termen pentru a explica o decizie guvernamentala, un contract de privatizare, imbogatirea unei persoane publice sau pentru a desemna singurul mod posibil de a realiza ceva in viata de zi cu zi: obtinerea unor acte, a unei locuinte, pentru a ne plati, fara a sta la cozi infernale, impozitele si taxele. De la televizor aflam despre politicieni, magistrati, politisti, doctori, functionari publici corupti, noi insine suntem corupatori si coruptibili pentru a ne face viata mai confortabila. Coruptia pare sa fi devenit mecanismul de functionare a societatii in care traim. Nimic nu se misca fara sfanta spaga. In anul 1968, Samuel Huntington, un politolog american cunoscut pentru controversata carte "Ciocnirea civilizatiilor", arata ca in societatile in curs de modernizare - cum este si Romania in tranzitia de 14 ani - coruptia poate inlocui reforma. Inevitabil, iti pui intrebarea daca am ajuns in aceasta situatie si de ce. In legatura cu ceea ce se petrece la nivelul judetului Constanta putem lejer sa ne permitem sa aplicam grila lui Huntington asupra realitatilor autohtone pentru a vedea care sunt consecintele coruptiei. Modernizarea contribuie la coruptie prin crearea unor noi surse de imbogatire si putere. Imediat dupa anul 1990, in conditiile in care economiile personale erau atat de reduse incat nu-ti puteai permite initierea unei afaceri, a devenit evident ca doar politica ar putea face banii sa se invarteasca. O parte dintre actualii si fostii demnitari constanteni au intrat in politica pentru a se imbogati. Avem o sumedenie de exemple. De departe se remarca senatorul fara partid Traian Rece si deputatul PRM Mircea Stoian. Si ce alte sanse de a trai bine, o dorinta absolut fireasca, are un tanar cu idei si initiativa? Daca guvernele de dupa evenimentele din Decembrie 1