Primavara oltenilor. Tudor Gheorghe . "Nu intra nimeni pe poarta, sa manance din strugurii mei". De treizeci de ani, Tudor Gheorghe face sali pline. Singur, cu cobza lui, sau insotit de orchestre simfonice, canta - cu o patima plina de ofuri lautaresti - melodii rascolitoare si pline de parere de rau d...
Primavara oltenilor
Tudor Gheorghe
"Nu intra nimeni pe poarta, sa manance din strugurii mei"
De treizeci de ani, Tudor Gheorghe face sali pline. Singur, cu cobza lui, sau insotit de orchestre simfonice, canta - cu o patima plina de ofuri lautaresti - melodii rascolitoare si pline de parere de rau dupa un trecut romanesc care se pierde ca apa in nisip. Prezenti la marele succes obtinut recent, cu spectacolul "Primavara, iar innebunesc salcamii", am avut bucuria ca, dupa caderea cortinei, marele actor-interpret sa ne acorde un interviu
Inviere la Podari
- E luna mai si salcamii vor porni, in curand, "sa innebuneasca". Profit de metafora din numele concertului oferit de dvs. la Sala Palatului, ca sa deschidem cu ea, asemenea unei chei fermecate, lacra cu amintiri. Asadar: cum era primavara copilariei dvs. oltenesti, parfumata de salcamii in floare?
- Am avut o copilarie fericita, pana la intrarea in adolescenta. Acolo s-a frant brusc, cand tatal meu a fost inchis, pe motive politice. Dar pana pe la 12-13 ani, nu am cunoscut "oprimare la picioare", ca sa folosesc un vers de-al lui Sorescu: umblam de primavara, de cand se facea poteca pe langa gard, si pana toamna, cand dadea bruma, numai descult. Impreuna cu copiii din vecini, mergeam cu vitele la pascut, iar prin jocurile copilariei, am avut tot ceea ce se cheama libertatea si frumusetea acelei varste a inocentei si, mai ales, am descoperit natura, asa cum a lasat-o Dumnezeu. La un kilometru de sat, era o padure foarte frumoasa, acolo lasam vitele sa p
