Orice copil si l-ar dori pe post de bunic: un batranel simpatic, senin si rabdator, caruia ii face placere sa povesteasca. Ti-l inchipui cu chipul luminat de focul din semineu, istorisind unui nepot Orice copil si l-ar dori pe post de bunic: un batranel simpatic, senin si rabdator, caruia ii face placere sa povesteasca. Ti-l inchipui cu chipul luminat de focul din semineu, istorisind unui nepot fascinat intamplari grozave cu printi si balauri. Personajele lui au aura de fantastic, dar nu fiindca ar fi izvorat din imaginatie, ci pentru ca sunt eroi cat se poate de reali, muzicieni cunoscuti de o lume intreaga. Iar basmele sale prind aripi nu langa foc, ci pe scenele lumii. Ibrahim Ferrer este un povestitor innascut, care, in plus, are si darul de a canta minunat. La cei 77 de ani ai sai, stie prea bine ce inseamna sa astepti: desi canta de o viata, a fost nevoie de sapte decenii pentru a deveni cu adevarat faimos. Pana in 1997, anul in care "Buena Vista Social Club" a primit premiul Grammy, a tot fost lasat in umbra, ba chiar folosit, dupa cum isi aminteste cu tristete. Mahnit pe lumea muzicala, a avut, tousi, intelepciunea sa continue, iar acum s-a facut dreptate. Numele sau a ajuns sa fie asociat cu cel al lui Nat King Cole. Modest, Ferrer declara ca singurul lucru pe care il are in comun cu celebrul sau inaintas este faptul ca amandoi sunt... negri. Nu se considera un muzician, ci un muncitor in aceasta bransa, un om pentru care muzica a fost singura cale de a-si realiza visele. Iar una dintre cele mai mari dorinte a fost sa reprezinte acea bucatica de pamant numita Cuba, sa-i fie ambasador. Ibrahim Ferrer, un om care si-a pierdut mama la 12 ani, care stie ce inseamna singuratatea si al carui cel mai bun prieten din copilarie era un catelus, si-a facut, peste tot in lume, milioane de prieteni. Sunt cei care danseaza si viseaza pe piesele sale. Ce s-a intamplat in