- Cultural - nr. 81 / 27 Aprilie, 2004 Dintotdeauna am spus, cu un aer sagalnic, pe un fond serios, ca Reghinul si Tarnaveniul, orase cam de aceeasi marime, aflate cam la aceeasi distanta de Targu-Mures, unul spre nord-vest si celalalt spre sud-est, sunt acolo unde sunt, pentru a pastra echilibrul judetului, sa nu se… rastoarne o parte a lui peste cealalta! Echilibrul a fost si este cultural. Interferente de sorginte culturala, dar si istorica, economica, sportiva etc. au fost si sunt. Petru Maior (1761-1821), corifeul Scolii Ardelene, autor al celebrei "Istorii pentru inceputul romanilor in Dachia", cel care si-a semnat o buna parte din lucrari, inclusiv cea mentionata, adaugand numelui sau micul titlu nobiliar "de Dicio-Sanmartin" (denumire maghiarizata a vechiului nume al Tarnaveniului), detinut de strabunicul sau Gheorghe, ce locuia la Tarnaveni in primii ani ai secolului XVIII, a fost protopop la Reghin, intre 1785-1808. La randul sau, Vasile Moldovan (1824-1895), prefectul Legiunii a III-a in armata lui Avram Iancu in Revolutia de la 1848/49, cel care-si va petrece apoi ultimii 40 de ani de viata la Bozias (azi, cartier al Tarnaveniului), a luptat (si) alaturi de colonelul Urban, comandantul Regimentului romanesc II graniceri, la apararea Reghinului de hoardele secuiesti. Aici, "in schimbul de focuri cu inamicul, mantaua i-a fost ciuruita de gloante, dar el a scapat doar cu o rana usoara la genunchiul stang" (dupa Petru Baciu, in "Prefectul Legiunii a III-a", Ed. Litera, Bucuresti, 1976). Eminescu, "haimanaua sana toasa", cum il caracteriza cu condescendenta G. Calinescu pentru varsta sa adolescentina, in drumul sau spre "mica Roma", Blajul, a trecut, in primavara anului 1866, prin cele doua localitati, localitati unde peste ani i s-au adus acestuia semnificative semne de pretuire, materializate in: statui, placi comemorative, nume de strazi, nume de concu