Deutsche Literatur in Rumänien und das „Dritte Reich“. Vereinnahmung – Verstrickung – Ausgrenzung
Herausgegeben von
Michael Markel und Peter Motzan,
IKGS Verlag München,
2003, 326 p.
Asa cum s-a intimplat nu o data in cei aproape zece ani de cind functioneaza in actuala sa componenta, micul colectiv de istorici si istorici literari de la Institutul münchenez de cultura si istorie germana din sud-estul Europei a considerat ca a venit momentul pentru examenul critic al inca unui fenomen care a fost multa vreme invaluit intr-o tacere vecina cu tabuul: relatia complicata pe care elementele ce au constituit „cimpul“ literaturii germane din Romania interbelica au intretinut-o cu ideologia, politica si realitatea cotidiana ale celui de-al III-lea Reich.
Faptul ca simpatia deschisa aratata pentru „noua ordine“ hitlerista de catre corifei ai literaturii sasilor din Transilvania, precum Adolf Meschendörfer sau Heinrich Zillich, dintre care unii, precum acelasi Zillich sau Erwin Wittstock, s-au si stramutat in a doua parte a anilor ’30 in Germania, a fost un fel de „secret al lui Polichinelle“, nu i-a tulburat decenii de-a rindul pe cei mai multi dintre (oricum putinii) exegeti ai acestora din Romania ori Germania; un exemplu intre altele: in capitolul pe care Georg Scherg i-l consacra lui Meschendörfer in volumul Die rumäniendeutsche Literatur in den Jahren 1918-1944, aparut la Kriterion in 1992, lipseste orice referinta la marile sale succese literare din Germania (nu intimplator) de dupa 1933, succese manipulate de altfel de aparatul propagandistic al lui Goebbels. Tacerile si amneziile oportune ori pur si simplu efortul de a atribui asemenea derapaje „vicleniei“ istoriei si de a trece, de aceea, in numele „esteticii“, peste ele, asa cum a facut-o si un Alfred Margul-Sperber in anii ’50, cind s-a apropiat, cu aere
