E.M. CIORAN
Antologia portretului.
De la Saint-Simon la Tocqueville
Editura Humanitas,
2003, 324 p.
Este surprinzatoare, in cazul lui Cioran, o antologie de portrete culese din memoriile francezilor secolului al XVIII-lea? Intentia autorului a fost initial sa scrie o carte pentru Statele Unite despre idolul sau, Saint-Simon, dar, fiind descurajat de traducatoarea americanca, a renuntat la proiect. Antologia de fata nu este cit de putin inocenta, dimpotriva – in paginile cartii se descopera stilul cioranian al gindirii, selectia autorului fiind in foarte mare masura subiectiva.
„Numai popoarele zavistnice, indiscrete, pizmase, cirtitoare au o istorie interesanta: cea a Frantei este in cel mai inalt grad. Bogata in evenimente si, pe deasupra, in scriitori care sa le comenteze, ea este norocul providential al moralistului. Nici o alta tara nu a produs atit de mult Amintiri“, scrie Cioran in Prefata. Pornind de la moralistul acid Saint-Simon, autorul incearca sa creeze o antologie de portrete negative ale veacului al VIII-lea, timp in care societatea ii apare degradata si decazuta din punct de vedere uman – realizeaza, asadar, o estetica a uritului proiectata la antipodul idealului umanist.
Este foarte interesant faptul ca Cioran urmareste omul ca element central al societatii, refuzind orice introspectie si marturisire interioara ca irelevante pentru spiritul veacului: „Nu trebuie totusi sa uitam ca obiectul observatiei smoralistuluit nu sint niste fiinte indiferente, ci unele pasionale, exemplare de umanitate la care cel mai mic defect capata un relief deosebit“.
Portretele in sine sint, totusi, tradatoare: ele poarta nume de persoane circumscrise unei contemporaneitati, sint ale unor oameni care scriu unii despre altii. Diferenta dintre Caracterele lui Teofrast traduse de La Bruyère, care reprezent
