Primele ziare româneşti

În ADEVÃRUL din Joia Mare, dl Alin Bogdan protesteazã, cu drept cuvînt, contra unei decizii a Puterii de a crea o artificialã Zi a Presei Române pe 16 aprilie. Motivul invocat de cei trei parlamentari care au fãcut propunerea (dnii Adrian Pãunescu, Grigore Zanc şi Ion Solcanu) este împlinirea, în ziua cu pricina, a 175 de ani de la apariţia primelor douã ziare româneşti, Albina româneascã şi Curierul Bucureştilor. Dl Bogdan, ca şi dl Marius Vulpe de la Cotidianul din aceeaşi zi, care comenteazã ştirea, nu observã cã nu poate fi vorba de Curierul Bucureştilor (un ziar cu acest nume apare abia în 1875), ci de Curierul românesc; nici cã atît Curierul românesc al lui I. Eliad (Heliade-Rãdulescu), cît şi Albina româneascã a lui Gh. Asachi, au apãrut, ce e drept, în 1829, cu 175 de ani în urmã, dar nici unul pe 16 aprilie (Curierul are un prim numãr pe 8 aprilie, iar Albina, pe 1 iunie); nici, în fine, cã ele nu sînt primele ziare româneşti. Parlamentarii iubitori de presã nu numai cã n-au consultat Clubul Român de Presã, cum le reproşeazã dl Bogdan, mai mult sau mai puţin îndreptãţit, dar nici mãcar o carte de istorie. Ar fi aflat cã primul ziar românesc e mult mai vechi: Cour(r)ier de Moldavie, 1790, Iaşi, editat de comandamentul trupelor ruseşti ale prinţului Potemkin. Ediţia e în francezã, dar avem şi anunţul cu privire la o ediţie în românã, care n-a apãrut sau nu ne-a parvenit. Alte ziare româneşti apar, înainte de 1829, în afara graniţelor Principatelor, dar editate de români în româneşte pentru români: la Cernãuţi, în 1820, Crestomaticul românesc al lui Teodor Racoce, la Buda, în 1821, Biblioteca româneascã a lui Zaharia Carcalechi, la Leipzig, în 1827, Fama Lipschii pentru Dacia. Ce mai dovadã de patriotism ignorant! l E greu de înţeles de ce unii ziarişti ţin cu tot dinadinsul sã dea apã la moarã celor care îi criticã sau îi dis