Prietenul meu Haralampy, în calitate de psiholog cu studii la seral şi cu repetarea anilor doi şi trei de facultate pentru aprofundarea cunoştinţelor jungo-freudiene şi ducerea părinţilor în pragul apoplexiei din cauza taxelor, are un caracter de oţel vidia. Mai ales după ce şi l-a consolidat cu trei ani de stagiatură într-un loc unde îl chemase cândva Eminescu pe Ţepeş să practice pirotehnismul. Nevastă-sa, însă, e convinsă că fusese vorba de "trei internări" la casa de nebuni, părere spusă din neatenţie cu voce tare în timpul unui telejurnal.

Greşeală fatală care l-a făcut pe Haralampy să arunce cu un pantof în micul ecran încremenind pentru două ore imaginea cu domnii Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Valer Dorneanu, Adrian Năstase şi Preafericitul Patriarh Teoctist aşteptând la rând, cuminţi şi emoţionaţi, să primească diploma aniversară a 175 de ani de presă în România. Soacra lui Haralampy, strănepoată energică a Fraţilor Jderi*) şi descendentă a lui Ştefan cel Mare în lupta de la Soci când domnitorul prinsese o turcoaică şi... încă nu i se stabilise statutul de sfânt, care a traversat cu vitejie itinerarul ortodoxism-baptism-protestantism stabilindu-se în final spre pocăinţă şi purificare în oastea yoghistă a lui Gregorian Bivolaru, a spus repede şi cu adâncă evlavioşenie:

-Videţi, măi copchii, aice îi lucrarea Domnului...

Se referea, desigur, la înţepenirea imaginii.

Ne-a cuprins pe loc o emoţie atât de puternică pe toţi patru, încât am auzit limpede bâzâitul nervos al unei insecte lovindu-se cu capul de uşa sufrageriei şi pe Haralampy spunând cu vocea Andreei Marin:

-Distinsă mamă-soacră (i se adresa cu "distinsă" de frică...), iubită soţie şi dragă vecine, trăim momentele unei vedenii auditive: prima publicaţie în limba română, "Albina" e aici � priviţi la uşa aceea...

Ex