Doamna Thatcher - ca intotdeauna, foarte pragmatica - a pus accentul pe ajutorul alimentar acordat acestor tari si pe micsorarea datoriei externe care restrangea foarte mult posibilitatea lor de actiune. Mitterrand a insistat asupra legaturii dintre viitorul lui Gorbaciov si reusita Poloniei si a Ungariei. Soarta lor e legata, a spus el, adaugand ca ajutorarea lui Gorbaciov nu prezinta nici un risc. Mitterrand il sustinea cel mai tare dintre toti pe Gorbaciov. Am intervenit si eu pentru a sprijini reusita experientelor poloneza si maghiara. Am adaugat ca am putea face o propunere tehnica. Incet-incet, sprijinit de Bush si de Mulroney, am obtinut acordul ca ajutoarele pentru aceste doua tari sa fie coordonate de Comisia Europeana. Aceasta era o competenta noua pentru Comisie si imi luam astfel un mare risc. Mi-au atras atentia asupra acestui fapt, pe buna dreptate, chiar cei doi colegi din Comisie care erau prezenti la lucrarile sommet-ului, Andriessen si Cristophersen. Consiliul European m-a insarcinat insa pana la urma sa angajez convorbiri cu celelalte tari industrializate care au dus la constituirea G24, adica a unui grup de 24 de tari decise sa ajute, intr-o forma sau alta, Polonia si Ungaria. Aceste 24 de tari erau invitate sa participe la imensa sarcina de sprijinire a administratiei si a procesului de democratizare.

Inca din 17 iulie 1989, imediat dupa sommet, Comunitatea, la propunerea mea, a decis sa acorde Poloniei un ajutor alimentar, fara a mai astepta reuniunea celor 24. Obtinand coordonarea acestor ajutoare - un fapt cu adevarat nou - cred ca am plasat Comisia Europeana in concertul institutiilor internationale. Plecand de la aceasta initiativa, s-au nascut multe altele, asa cum a fost ideea crearii unei Banci Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, idee pe care Jacques Attali i-a suflat-o lui Mitterrand. A fost nevoie de mai multe luni