- Social - nr. 82 / 28 Aprilie, 2004 In timp ce, la Arad, in Piata Pompierilor, era dezvelita statuia "Hungaria", a vrajbei si urii milenare, reamplasata impotriva vointei romanilor ardeleni si a protestelor lor vehemente, la Budapesta, in prezenta ministrului de Externe, Mircea Geoana, era dezvelita (in capul cuiva ar fi insemnat un gest Secventa "echitabil") o placa comemorativa de bronz inchinata memoriei lui Emil Gojdu. Aflat in capitala Ungariei, cu prilejul "Zilelor ortodoxiei romanesti", cu gandul laudabil la recuperarea mostenirii Gojdu, domnia sa cerea "mai multa grija si protectie" pentru putinii romani, sub 25.000, care se mai afla in Ungaria, in urma deznationalizarii lor fortate, in decursul istoriei si al destinului potrivnic. Seful diplomatiei romanesti atragea atentia ca grija si protectia invocate sunt "cerinte europene" firesti. Vrand-nevrand, pentru comparatie, am pus fata in fata cele doua evenimente. Reamplasarea, la Arad, a statuii Ungariei Milenare, in prezenta ministrului Culturii si Cultelor, acad. Razvan Theodorescu, cel care "justifica" anomalia prin niste aberatii istorice greu de acceptat, si a arhicunoscutului "arhitect" al Protocolului PDSR-UDMR de la Slanic Moldova, Victor Hrebenciuc, si dezvelirea placii comemorative de la Budapesta dovedesc tocmai jocul extremelor in situarea celor doua aspecte in discutie. Insistenti, agasanti, mereu dedati santajului in politica "pasilor marunti", UDMR-istii obtin mereu maximum din ce si-au propus. In timp ce romanilor din Ungaria, prin "reciprocitatea" trambitata, li se dau doar firimiturile bunavointei. Ni se da de inteles ca ar fi vorba de ,,doua viziuni istorice" asupra Revolutiei de la 1848, acceptate, ca singura modalitate de a ne uni in Europa. Dar tradarile in lant, numite tratatele paguboase cu Ungaria, cu Ucraina, cu Rusia? Poate fi comparata, cumva, reamplasarea statuii Ungariei Milenar