Văzînd cît e de mare împotrivirea faţă de ideea demolării monumentului din Parcul Carol am crezut că se va renunţa la ea. Ba chiar mi-am închipuit că ministrul Culturii va fi primul care va spune stop acestui proiect. Cînd colo, cine se laudă că şi-a pus semnătura pe autorizaţia de "strămutare" a monumentului? Însuşi dl Răzvan Theodorescu, în ipostaza sa de ministru al Cultelor. Protestele arhitecţilor şi ale unei părţi însemnate a opiniei publice n-au contat pentru dl Răzvan Theodorescu. Monumentul comunismului trebuie îndepărtat din parc pentru a se face loc Catedralei Metropolitane!
Dar ce să caute Catedrala într-un loc al promenadelor laice? Cîte parcuri care să-şi merite numele mai are Bucureştiul în zona (relativ) centrală? �Insula� Cişmigiului, maidanul din jurul Casei Poporului şi acest parc Carol, ceea ce, pentru un oraş copleşit de blocuri, e nimica toată.
De bine, de rău, bucureştenii nu mai văd în monumentul închinat odihnei veşnice a comuniştilor şi ridicat pe vremea lui Dej o tranzacţie în granit a comunismului cu eternitatea, ci un monument impunător, pur şi simplu. Obiectul, ca să zic aşa, arată bine şi rimează cu parcul. S-a cheltuit imens pentru ridicarea lui, întrebuinţîndu-se un granit adus din străinătate. Nu contează! E monument comunist? Îi venim de petrecanie. Adică îl mutăm într-o �locaţie� deocamdată necunoscută.
Să mă ierte ministrul Culturii, dar cu această logică, cel mai bun loc pentru amplasarea Catedralei Metropolitane ar trebui să fie spaţiul ocupat de clădirea faraonică a Casei Poporului. Fiindcă mai monument al comunismului dinastic decît acest edificiu nu există nimic în România. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne apucăm să dinamităm Casa Poporului ca să dovedim că am
rupt-o cu proiectele megalomanice ale lui Ceauşescu.
Comunismul a băgat buldozerul în B
