biografie

Miron Radu Paraschivescu s-a nãscut la 2 octombrie 1911 la Zimnicea, într-o familie de intelectuali. A studiat artele plastice, întâi la Cluj şi apoi la Bucureşti. La Bucureşti a urmat şi cursurile Facultãţii de Litere.

Primele versuri le scrie în 1926 şi le publicã în revista Povestea, editatã la Vãlenii de Munte. În 1933 aderã la PCR, iar din 1936 face parte din redacţia revistei de orientare comunistã Era nouã. Colaboreazã, cu versuri şi articole, la aproape toate publicaţiile de stânga din perioada interbelicã: Facla, Cuvântul liber, Meridian, Societatea de mâine, Korunk, Azi, Lumea româneascã, Reporter.

În timpul rãzboiului, ca redactor al paginii literare a ziarului Ecoul, se înconjoarã de colaboratori din rândurile tinerilor scriitori (spre sfârşitul vieţii se va mândri cu faptul cã i-a remarcat, înaintea altora, pe Marin Preda şi Geo Dumitrescu). În 1945 lucreazã ca reporter la România liberã, iar ulterior este redactor-şef, succesiv, la Revista literarã şi la Almanahul literar din Cluj, publicaţii în jurul cãrora adunã, de asemenea, tineri.

În anii stalinismului şi ulterior, publicã numeroase volume de versuri proprii şi traduceri din poeţi strãini, face parte din conducerea Uniunii Scriitorilor şi primeşte diverse premii, inclusiv Premiul de Stat, fiind agreat de oficialitate. Poemele sale declarative şi patetice (un volum apãrut în 1960 are chiar titlul Declaraţia pateticã) reprezintã însã doar una din laturile unei personalitãţi scindate. Într-un jurnal intim (pe care îl ţine din 1936 şi pânã în ultimul an al vieţii), "M.R.P.", cum îi spun prietenii, analizeazã – chiar în anii în care laudã în mod public comunismul – efectele dezastruoase ale instaurãrii comunismului în România.

Cu o generozitate surprinzãtoare la un autor ambiţios, chinuit de sentimentul ratãrii, Miron Radu Paraschivescu se ocupã în continuare