În anul 2003 au apărut trei cărţi speciale şi pitoreşti despre Bucureşti, semnate de Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu şi Adrian Majuru. Capitala (despre care un actor francez, fan al culturii române, îmi spunea cu optimism şi frenezie, acum un an - în ciuda scepticismului meu -, că prin 2010 va deveni centrul Estului european!) este radiografiată în stil diferit, cu pasiune şi cu strategii şi metode diferite.

Ioana Pârvulescu se ocupă de dezordinea revelatorie a Bucureştiului interbelic (Întoarcere în Bucureştiul interbelic, Editura Humanitas), într-un demers de aproape proză eseistică. Ea este o gurmandă cu apetit pentru alterităţile senzoriale ale unui oraş greu de desluşit, inefabil tocmai datorită varietăţii sale şi hibridului pe care îl reprezintă. Este un oraş surprins în fărâme epice, ca o gustoasă plăcintă tăiată în felii, din care autoarea invită la a se muşca pofticios. Scriitorii sunt insectele gingaşe cele mai incitante de studiat, prin felul în care simţeau şi reacţionau în anii interbelici, drept care Ioana Pârvulescu îi prinde cu acul de argint în al său insectar.

Ce anume cercetează autoarea? Lista este lungă: politikia, patriotismul de paradă, ieftin şi dulcegăros, opţiunile politice (nici un scriitor interbelic, observă Ioana Pârvulescu, "nu e un câştigător în jocul cu istoria", toţi sunt perdanţi şi naivi), scriitorii în timpul marilor şi micilor crize, relaţia lor cu banii - iată un prim calup de teme dezbătute şi scotocite. Urmează capitole mai picante, dar la fel de lumeşti: tunsura scurtă la femei, raderea bărbii la bărbaţi, vizibilitatea corporală (atâta vreme tăinuită în straturi de veşminte), dezbaterea publică a romanului Amantul doamnei Chatterley de D. H. Lawrence, care era statutul romanelor româneşti de dragoste ale anului 1933, cum se îndrăgostesc şi iubesc scriitorii (avem aici mici studii de caz pe G