In toamna lui 2002, presedintele Bush imi spunea la Casa Alba intr-un interviu acordat ziarului Adevarul: "Romania este varful de lance al NATO spre Est". In noiembrie acelasi an, la Bucuresti, In toamna lui 2002, presedintele Bush imi spunea la Casa Alba intr-un interviu acordat ziarului Adevarul: "Romania este varful de lance al NATO spre Est". In noiembrie acelasi an, la Bucuresti, presedintele SUA isi intarea spusele: "Vizita mea si a Laurei in frumoasa dvs. tara a fost scurta, dar prietenia si in curand alianta dintre tarile noastre vor fi de durata". La randul sau, secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, vorbea inaintea razboiului din Irak despre statele din Est ca despre "noua Europa, noii aliati ai Americii". La Praga, in noiembrie 2002, Romania a primit invitatia de aderare la NATO. La 2 aprilie, premierii a sapte state est-europene s-au aliniat pe peluza Casei Albe pentru ca tarile lor sa intre oficial in Alianta. Pentru Romania si Bulgaria, acest lucru a insemnat singura ancora valabila in Occident. Pentru alte cinci state, admiterea in NATO a insemnat mult mai putin, pentru ca de la 1 mai vor intra cu drepturi depline in UE. Formal, America si-a indeplinit angajamentele fata de Romania. Pentru prima data in istoria sa, securitatea Romaniei este cu adevarat garantata, admiterea in NATO fiind cel mai bun lucru intamplat tarii noastre de la Marea Unire incoace. Dar statutul de aliat al Americii a insemnat de-a lungul timpului mai mult decat protectia militara. Din Europa ravasita dupa al doilea razboi mondial si pana in Japonia, trecand prin Indonezia, alianta adevarata cu Statele Unite a insemnat, intre altele, si exportul de democratie si prosperitate. Or, in cazul Romaniei, pana acum statutul de aliat al Americii se manifesta intr-un mod unilateral. Compania americana Bechtel a primit fara licitatie un contract de 2,5 miliarde de dolari pentru constructia a