"Societatea civilă îl vrea pe Vanghelie la primărie". Cînd am citit acest titlu m-am crucit. Apoi m-am gîndit la Havel şi m-am crucit încă o dată. Parcă îl vedeam: zîmbind pe sub mustaţă, de mînă cu Marian Vanghelie. Era un material publicitar. A apărut un nou produs, se numeşte "societatea civilă" şi poate fi obţinut la comandă sau închiriat cu ora. "După ce Daniel Marian Vanghelie părea scos din cursa electorală din cauza cercetărilor PNA, locuitorii din sectorul 5 al Bucureştiului au luat atitudine, prin reprezentanţii societăţii civile." Aşa începea materialul publicitar. Poporul din sectorul 5 era reprezentat de "Comisariatul pentru Societatea Civilă" şi de "Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului" (OADO). Poate părea o bizarerie ad-hoc, scoasă de Marian Vanghelie din pălărie, dar nu este. Cele două organizaţii sînt creaţii ale puterii, în ideea că dacă aproape toate ONG-urile critică puterea reprezentată de PSD, nici o problemă, se pot crea altele. Pe acelaşi principiu, puterea acaparează treptat toate zonele de gîndire critică. Presa este critică? Nici o problemă, cumpărăm presa sau creăm alta nouă şi cuminte. Revenind la societatea civilă din sectorul 5, OADO este genul de organizaţie care se luptă pentru drepturile omului, dar ale omului de bine. Colaborează excelent cu "organele statului", pe care nu le supără niciodată, şi pare a fi o tentativă de a minimaliza Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki (APADOR-CH). Comisariatul pentru Societatea Civilă este o creaţie mai recentă. Ideea în sine sună straniu: un Comisariat acolo unde ar trebui să fie diversitate şi concurenţă. Ideea că trebuie să fie o autoritate care să dea certificate place multor români. Cine e, dom'le, ăsta care scrie? Cine i-a dat voie? Ar trebui să existe o autoritate care să dea voie ziariştilor să scrie şi la ONG-işti să se joace de-a societatea c