Antic şi acceptat... Cu vreo 14 ani în urmă, se auzeau voci cît se poate de scandalizate de conceptul "democraţiei originale", lansat de harnicul nostru preşedinte. Exista, în anumite cercuri, impresia că Ion Iliescu este exponentul vetust al unei epoci trecute. Se credea că România va zburda pe cărările bătătorite ale democraţiei clasice, că vom avea legi şi instituţii compatibile cu cele de "dincolo", că vom fi cetăţeni ai Lumii cu drepturi depline şi că din coapsa mîndrei noastre intelectualităţi se vor naşte elite adevărate şi o nouă clasă politică. Cea care-i va pensiona pe exponenţii vechiului regim şi pe slugile lor cu epoleţi! Iată însă că istoria îi dă dreptate fostului director al Editurii Tehnice. Avem legi şi instituţii. Primele nu sînt aplicate, ultimele suferă de scolioza politică (adică stau cocoşate în faţa puterii). Drepturile primite pe jumătate sînt parazitate de noi obligaţii. În ce priveşte noua clasă politică, avem totuşi semne de progres - dl Ponta, dra Sîrbu, dl Vanghelie, dl Becali, dl Guţă şi alţii. Cu alte cuvinte, avem o democraţie curat originală! Iar campania electorală îi accentuează şi mai mult trăsăturile lombrosiene. Ultima contribuţie a PSD-ului este fagocitarea pe faţă a societăţii civile. Într-un scurt interval am avut, pe rînd: demonizarea abuzivă a MISA, entuziasmul ilegal pentru Catedrala Neamului, croirea unui Comisariat (?) pentru ONG-uri şi mituirea masoneriei. Toate aceste gesturi au în obiectiv organizaţii independente şi neguvernamentale, toate au un interes electoral. Oamenii domnului Năstase speră să îmbogăţească Partidul cu noi atribute. Originale şi eficiente: PSD-ul devine gardianul vieţii sexuale, militantul lui Hristos, epuratorul vestigiilor comuniste şi contabilul vigilent (al banilor pe care nu i-a dat). Pentru că nu ştie să rezolve economia decît prin declaraţii ameţitoare, social-democraţia băştinaşă ne