"Am ratat un mare moment", îmi scrie un prieten dilematic din Occident, referindu-se la intrarea în Uniunea Europeană a celor 10 noi state, dintre care 8 foste comuniste. "Pe Euronews e plin de imagini şi ştiri care promovează imaginea noilor ţări membre ale UE." Prind şi eu Euronews şi constat, într-adevăr, că despre ţările care vor adera, oficial, de la începutul lunii mai, se dau zilnic emisiuni informative şi reportaje. Nu e vorba de "imagini pozitive", ci de lucruri făcute cumsecade, în care se vorbeşte deopotrivă despre bune şi rele, despre cultură şi industrie, despre progresele înregistrate în drumul spre UE şi despre ce a mai rămas de făcut. Sigur, la rigoare, putem conchide că tonul general este unul mai degrabă pozitiv, dar nu la modul propagandistic, ci ca efect al expunerii analitice a situaţiei. Nu apare, cu alte cuvinte, vreo diferenţă de ton sau de abordare între reportajele despre Cehia, Ungaria, Lituania, Polonia ş. cl. şi reportajele despre Belgia, Italia ori Germania. Există un ce comun care nu ţine exclusiv de meşteşugul jurnaliştilor de la Euronews, ci şi de realitatea "europenităţii" tuturor ţărilor despre care este vorba, fie ele 15 sau 25. Aşa încît, dacă politic şi istoric s-ar putea, într-adevăr, să fi ratat "marele moment 2004", dar să recuperăm totul în 2007 (sau mai tîrziu?), mi se pare mai importantă o altă ratare: după atîţia ani de tranziţie, despre România încă se mai dau, pe Euronews şi la alte televiziuni, în ziare de mare tiraj sau în reviste cu poze, aproape exclusiv imagini şi subiecte pitoreşti, excentrice, pe cele cîteva teme de care nu mai scăpăm (copiii străzii, cerşetorii români din capitalele occidentale etc.). Am ratat, cu alte cuvinte, posibilitatea de a se vorbi despre noi europeneşte, ca despre o ţară asemănătoare cu celelalte 15 (sau 25), iar nu ca despre un teritoriu plin de surprize şi contraste, greu de înţe