O fi împieliţarea o operaţie drăcească? De înger împieliţat n-a auzit nimeni. Dacă a te pune "în pielea altuia" e o însuşire naturală, mi se pare totuşi cea mai omenească dintre toate. Mai importantă decît inteligenţa, mult mai capabilă de bine decît bunătatea, infinit mai atrăgătoare decît frumuseţea. Oricum le conţine pe toate: frumuseţe, bunătate, inteligenţă. Poate că e cea mai importantă însuşire a omului matur, civilizat, paşnic. Şi cea mai scurtă cale spre adevăr. Garanţia dragostei de durată. Dacă e o însuşire înnăscută, e una dintre cele mai rare. Mai rară decît geniul. Mult mai rară decît talentul. Infinit mai rară decît cumsecădenia, indulgenţa, umorul. Dacă e o însuşire înnăscută, n-avem nici o şansă să schimbăm prea multe în mersul lumii. Dar poate că e o însuşire educabilă, aşa cum şi inteligenţa, bunătatea şi chiar frumuseţea se pot descoperi, aduce la suprafaţă, dezvolta în timp. Cel puţin aşa spun toate poveştile despre netoţi, nătîngi, răţuşte urîte. Dacă a te împieliţa în pielea semenului tău neasemănător e o chestiune de ştiinţă a omenescului, atunci propun cît mai repede introducerea ei ca materie de studiu, să spunem începînd din clasa a V-a. Şi pentru ca propunerea mea să nu fie gratuită, avansez următorul proiect de programă pentru disciplina împieliţării sau, mai frumos spus, a empatiei. Clasa a V-a - Introducerea în problemă prin simple exerciţii practice. La fiecare oră se va face alt exerciţiu pornind de la exemple cît mai diverse şi mai amuzante, potrivite cu vîrsta elevilor: "Închipuiţi-vă că sînteţi... colegul vostru de bancă, cel mai bun elev din clasă, cel mai leneş, foarte înalt, campion la schi, extrem de timid, negru, indian, francez, profesorul de matematică, bibliotecara etc."; "Scrieţi un text la persoana I în care să vă asumaţi identitatea lui... Puneţi-vă în situaţia lui X... cînd..."; "Abordaţi identităţi alternative ş