Aplaudat frenetic de oameni aduşi în sală cu liste de prezenţă şi transmis în direct la Realitatea TV, Adrian Năstase a vorbit despre şansa pe care o are PSD în acest an de fi primul partid care recîştigă încrederea electoratului. Cel mai probabil aşa va fi. Treptat, PSD acaparează totul. Se creează senzaţia că nu îi poţi rezista, că nu este bine să îi rezişti, că PSD este poporul şi doar ciudaţii nu sînt cu PSD. Nu vrei să fii ciudat, nu? PSD domină spaţiul public. Nu poţi să scapi de el. Este peste tot. Îţi arată că e ţara lui. Că dacă vrei să trăieşti aici, trebuie să-ţi dea el voie. Că dacă nu îţi place, poţi să pleci, e o ţară liberă. Că dacă vrei să fii contra, trebuie să o faci la tine acasă, să nu deranjezi poporul cu problemele tale. Poporul trebuie să voteze. La televiziuni, Partidul îşi arată puterea. Se transmit în direct lungi discursuri întrerupte de aplauze entuziaste. Mă gîndeam într-o zi că Adrian Năstase este cea mai prezentă persoană din viaţa mea. Poate sînt eu mai inadaptat social, poate că mă uit prea mult la televizor şi poate că citesc prea mult ziarele, dar primul-ministru mi-a devenit aproape un prieten, e mereu cu mine. Fug de pe un canal, intră pe altul, închid televizorul, mă însoţeşte cu ziarele. Sare mereu în ajutor, are o soluţie la toate problemele, dă sfaturi, are o opinie despre orice. Am de multe ori tendinţa de a vorbi cu el. Mi-a devenit un fel de amic imaginar. Ce facem, Adriane, intrăm în Europa? Hai, nu, serios?! Cum le ştii tu pe toate! Bate Rapidul? Tu ţii cu Dinamo, da, ştiu, te-am auzit la televizor. Omniprezentul personaj, din păcate deloc imaginar, este dublat acum de mulţi alţi Adrieni traşi la indigo. Pe model Năstase-Rus, politrucii locali se încruntă, zîmbesc forţat şi spun că vor conduce România mulţi ani de acum înainte. Candidaţii opoziţiei sînt prezentaţi pe ici, pe colo, să fie la număr, să nu zică CNA-ul